Ce folos... !

                                                Matei 16:26

„Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?”

         Prieten drag, să știi că veșnicia ta are nevoie de o pregătire specială în școala Domnului Isus și prezentul te poate face să nu iei seama la lucrul acesta. Pentru că, uneori, suntem atât de preocupați să ne gândim la viața aceasta și la lucrurile pe care ni le oferă lumea, încât uităm cât de trecătoare sunt.

            Ne petrecem multe zile făcând planuri, anticipând probleme, căutând soluții pentru situații pe care ni le imaginăm. Ne întrebăm dacă vom reuși în lucrurile pe care ni le-am propus, dacă vom avea resurse suficiente, dacă oamenii dragi nouă vor fi bine și dacă lucrurile se vor așeza așa cum nădăjduim. Printre toate aceste frământări și întrebări, care uneori rămân fără răspuns, viața trece și rămâne întrebarea: unde îmi voi petrece veșnicia? .

Omul, prins tot mai mult în alergarea după cele pământești, uită că viața sa adevărată nu se măsoară prin ceea ce adună în garderobă sau în hambare, ci prin cele cerești pe care le păstrează în suflet.

            Sunt multe lucruri în lumea aceasta care ne atrag și promit să ne bucure inima, să ne umple golul din suflet și să ne facă viața mai ușoară. Însă oricât de multe avuții sau bucurii avem, toate lasă în urmă, în plan spiritual, aceeași foame, aceeași sete și aceeași neliniște sufletească, deoarece împlinirea omului și ajungerea lui la desăvârșire este strâns legată de unirea cu Cristos, Mântuitorul.

            Omul caută în lume fericirea, împlinirea sufletească, hrănindu-se de multe ori cu iluzii și promisiuni omenești.

            Domnul Isus ne spune însă ceva cu totul diferit: „Eu sunt Pâinea vieții.” Oricine vine la El și caută împlinirea în viață, găsește cu adevărat: hrană sufletească, mântuire și fericire veșnică.

            El este singurul Dumnezeu, Cel care are resurse și ne poate oferi adevărata hrană pentru suflet. În El găsim pace, la El găsim un sens al vieții și nădejdea care nu depinde de împrejurări sau lucrurile pe care le agonisim.

            Scriptura, în Evanghelia după Matei, adresează tuturor o întrebare: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?”

            Domnul Isus Cristos pune în balanță, pe de o parte câștigurile după criteriile lumii, acumulări materiale, înălțări în plan social, ceea ce înseamnă falimentarea totală, ireversibilă: pierderea sufletului, iar pe de altă parte, salvarea sufletului prin credință. Lucrul acesta înseamnă că un om care își concentrează viața doar pe obținerea de avantaje materiale, sacrificând în felul acesta legătura cu Dumnezeu, se află în cea mai mare pierdere posibilă: moartea veșnică.

            Când vii la Domnul Isus Cristos descoperi că El poate împlini în viața ta ceea ce nimeni și nimic din lumea aceasta nu poate oferi, pentru că sufletul nostru își găsește adevărata împlinire doar în Isus Domnul!

            Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, ca trinitate: trup suflet și duh. Dar sufletul și duhul omului sunt mai prețioase decât întreaga creație materială, fiindcă sunt create pentru veșnicie și unire cu Dumnezeu; de aceea pierderea sufletului înseamnă o ruină veșnică pe care nici o bogăție pământească nu o poate răscumpăra.

            Continuarea versetului 26 spune: „…ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” Cuvintele acestea sună ca un apel la trezire spirituală, atrăgând atenția fiecărui credincios asupra unui mare pericol: preocuparea excesivă pentru trup și bunurile materiale poate orbi omul dinăuntru în fața destinului său ceresc.

            Sufletul omului nu poate fi răscumpărat cu nimic în lumea aceasta; nici cu aur, argint sau relații.

„Căci ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său?” Aurul și argintul sunt elemente care pier, tinerețea are o perioadă scurtă în viața unui om, și petrecerea ei fără Dumnezeu are consecințe grave în veșnicie.

            Eclesiastul 11:9 „Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu la judecată.”

            Cuvântul Scripturii îmbină libertatea tinereții, cu responsabilitatea morală în fața lui Dumnezeu. Însă orice alegere, pasiune sau faptă din tinerețe vine la final cu un decont divin; libertatea tinereții nu înseamnă lipsa consecințelor, pentru că Dumnezeu va chema pe fiecare la judecată.

            Așadar, ce folos să ai aur și să nu-L ai pe Cristos? Sau ce folos să îți petreci tinerețea după bunul plac, fără de Cristos, adevărata bogăție?

            Ce folos ai avea în viața aceasta scurtă pe pământ să umbli fără Dumnezeu în locurile plăcute ochilor tăi, dacă îți pierzi mântuirea?

            Fără Dumnezeu în viața noastră rămânem săraci spiritual, însetați și flămânzi după fericirea veșnică. Fără El putem să căutăm împlinirea omului dinăuntru, dar fără nici o izbândă. Doar în Dumnezeu găsim: pace sufletească, lumină duhovnicească și adevăratul sens al vieții.

  Ce folos să avem totul deplin aici pe pământ, dacă în cele spirituale nu am strâns nimic?

           Ce folos o viață frumoasă în care ai călătorit și ai văzut lumea întreagă și te-ai bucurat de lucruri și locuri spectaculoase, dacă în cer nu poți ajunge?

            Crezi tu, prieten drag, că fericirea înseamnă să ai mereu ceva nou, o reușită mare sau să duci o viață fără griji? Fără Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal, poți să ai averi, să fii printre cei mai bogați oameni de pe pământ; fără El, ești cel mai sărac.

            Nu uita, lumea este pe sfârșite (încă puțină, foarte puțină vreme a mai rămas) și, cât încă mai avem timp, trebuie să ne întoarcem spre rugăciune, spre credință, spre iubire și spre lumina Cuvântului lui Dumnezeu, adevărata bogăție, care nu piere în veci de veci.